Plagi care afecteaza misiunea in Biserica de astazi

Traim intr-o perioada in care semnele acestor vremuri ar trebui ca sa ne indrepte privirea spre venirea Domnului Isus Cristos, mai degraba decat spre criza economica, razboaiele si calamitatile care afecteaza omenirea din ziua de astazi. In aceste circumstante Biserica ar trebui sa grabeasca venirea Domnului prin marturisirea Evangheliei pana la marginile pamantului si vegherea la care suntem indemnati de Sfanta Scriptura.   Totusi, in astfel de conditii si circumstante, diavolul urmareste ca Biserica sa fie afectata de cateva plagi, care cuprind intreaga lume. De aceea trebuie sa fim foarte atenti la Cuvantul lui Dumnezeu, la sfintirea noastra, la implinirea lucrului la care Dumnezeu ne-a chemat pe fiecare din noi, prin darul dat de Duhul Sfant!

Inca din perioada moderna, odata cu nasterea stiintei moderne, gandirea omenirii a fost influentata in mod negativ de filozofia acelei perioade. Odata cu Hegel (1770-1831), in locul antitezei, avem sinteza ca abordare a adevarului de catre omul modern. Hegel a fost poarta de intrare spre linia disperarii in omenire. Din acel moment omul nu mai era capabil sa deosebeasca binele de rau si nu mai era capabil sa se relationeze cu Adevarul absolut, ci pur si simplu a fost aruncat intr-o disperare care se continua si in zilele noastre.Ce este tragic, este faptul ca aceasta disperare a patruns si in Biserici, s-a ajuns pana acolo incat se pune la indoiala Adevarul absolut, inspiratia Scripturii, chiar de la catedrele unor scoli crestine.

Doresc sa privim la cateva plagi care au atins Biserica, care ne-a slabit puterea de marturie si care afecteaza misiunea Bisericii crestine in aceste vremuri.

 

1. Materialismul este una din plagile prin care oamenii sunt robiti si sunt orbiti de diavolul, ca sa nu cunoasca si sa nu urmeze Adevarul.

Intalnim aceasta ispita in tot decursul istoriei omenirii si culmineaza parca, prin ispitirea Domnului Isus de catre diavolul. (Luca 4:5-7)  Desemenea este o atentionare pentru Biserica de astazi, prin mesajul catre Biserica din Laodiceea (Apocalipsa 3:14-17), pe care unii teologi il aplica Bisericii din vremea Sfarsitului. Acest “Sunt bogat, m-am imbogatit, si nu duc lipsa de nimic”,  parca se potriveste la indigo crestinului din ziua de azi. Deasemenea apostolul Pavel (2Tim 3:2) atentioneaza Biserica despre acest pericol si s-ar putea da si alte exemple in sensul acesta, din Sfanta Scriptura.

Materialismul, a rasturnat sistemul de valori pe care Dumnezeu il doreste pentru noi. In loc sa alergam sa cautam Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea (Matei 6:33), suntem prinsi de aceasta plaga numita materialism si robiti. Cum sa mai mergi misionar in aceste conditii, cand confortul si alergarea dupa lucrurile materiale ne ocupa viata si existenta? Suntem tentati in fiecare zi sa dorim mai mult si mai mult, sa muncim daca s-ar putea 24 de ore si de multe ori nici acestea nu ne ajung. Incet, incet, parca am fost prinsi in mreaja aceasta a materialismului si daca omenirea a devenit experta in a “invarti” banii, chiar “calcand pe cadavre”, am inceput si noi crestinii, sa devenim “experti”. Deasemenea devenim experti si in a ne motiva actiunile si suntem foarte constructivi atunci cand este sa ne motivam. Nu mai avem timp de Biserica, nu mai avem timp de educatia copiilor nostri si nici macar de relatiile din familie. Ba mai mult decat atat, credem de multe ori ca puterea Bisericii ar sta in puterea financiara, uitand ca de fapt noi trebuie sa fim plini de Duhul Sfant, pentru a cuceri lumea aceasta de pacat pentru Cristos Domnul.(Fapte cap 1:8)

Care ar fi solutia ca sa fim eliberati de aceasta plaga? Nu poate fi o alta solutie decat pocainta noastra, asta o spune si Scriptura. Ar trebui ca fiecare din noi sa ne evaluam viata si sa ne stabilim prioritatile in viata. Ar trebui sa detronam materialismul din viata personala, din viata Bisericii si sa punem pe Dumnezeu si Imparatia lui in loc. Sigur ca ne doare, ne doare rau, trebuie sa renuntam la noi si in acelasi timp sa ne dezbracam de noi insine. Hotararea insa trebuie sa plece de la fiecare din noi, personal.

 

2. Intelepciunea lumeasca este o alta plaga care a robit si a orbit aceasta omenire. Ideile umaniste bantuie rasa umana in zilele acestea si-si fac loc si in Biserica din zilele noastre. Omul este asezat in locul lui Dumnezeu si este declarat dumnezeu chiar, acest curent inlocuind valorile lui Dumnezeu si Adevarul, cu nascociri ale mintii omenesti, de cele mai multe ori izvorate de la tatal minciunii.

Intelepciunea aceasta lumeasca a facut ravagii in decursul istoriei si de foarte multe ori, chiar cei din poporul lui Dumnezeu in loc sa se lase calauziti de Duhul lui Dumnezeu au actionat lumeste. Avem ca exemplu in sensul acesta pe imparatul Saul care a adus arderea de tot actionand dupa intelepciunea lui, in loc sa asculte de Dumnezeu (1 Samuel 13:13), deasemenea pe Petru care este mustrat de Domnul Isus, ca actioneaza dupa gandirea lui (Marcu 8:33). In cazul Bisericii din Laodiceea, Domnul Isus ii recomanda acestei Biserici doctorie pentru ochi, pe motiv ca desi se considerau ca oameni care vedeau lucrurile spirituale, Domnul ii declara orbi, ei se lasau manati de intelepciunea lumeasca.(Apocalipsa 3:17-18).

Intelepciunea aceasta lumeasca, ne-a adus in pragul in care in Biserica sunt acceptate in aceste vremuri pacate, pe care Dumnezeu le condamna categoric, insa omul le gaseste explicatii si le accepta in viata Bisericii. Imoralitatea sexuala, divorturile, imbracamintea indecenta, muzica rock ectc, au devenit acceptate in vietile multor crestini desi Dumnezeu condamna categoric aceste pacate. Deasemenea am devenit foarte buni in programe si strategii, uitand de fapt ca Domnul este Capul Bisericii si Duhul Sfant doreste sa ne calauzeasca pe noi si nu noi pe El. In aceste vremuri dezbinarea si cearta parca vor sa stapaneasca peste foarte multe Biserici, uitand de Iacov, prin care Duhul Sfant ne descopera ca  ” intelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pamanteasca, fireasca, draceasca”.

Care ar fi solutia si in acest caz? Pai solutia ar fi din nou pocainta, recunoasterea starii personale, marturisirea si inceperea unei vieti sub calauzirea Duhului Sfant. Doar in felul acesta vom putea sa nu fim dusi in eroare,  Biserica sa nu sufere si lucarea de extindere a Imparatiei lui Dumnezeu sa-si urmeze cursul, asa cum Duhul Sfant doreste.

 

3. Falsitatea (fariseismul)  este o alta plaga  prin care diavolul a robit si duce in eroare inca pe foarte multi pe acest pamant.

Inca de la copilul mic, am devenit experti in “actorie”, experti in a spune altora ca suntem ceea ce nu suntem. De fapt si acesta este un pacat vechi care il intalnim din vremuri stravechi, inca de la Adam, care o face vinovata pe Eva (Geneza 3:12), Cain, care pozeaza in “nevinovat” (Gen 4:9), Anania si Safira (Faptele Ap 5:3) care pozeaza in “oameni generosi” si s-ar putea da multe alte exemple.La fel, Domnul Isus condamna Biserica din Laodiceea, falsitatea si fariseismul de care da dovada, aratandu-i ca de fapt, El ii cunoaste cu exactitate starea. (Apocalipsa 3:17)

Aceasta falsitate isi face loc si in zilele noastre, in vietile noastre. De multe ori, dorim sa pozam ceea ce nu suntem si dorim sa “arboram” fata aceea, prin care sa fascinam pe oamenii din jur, uitand ca Dumnezeu ne cunoaste si ca de fapt nu noi cucerim inimile oamenilor, ci Duhul Sfant.  Uitam de multe ori ca suntem in procesul de sfintire pe acest pamant si trebuie sa ne verificam si sa ne ajustam starea, lasandu-L pe Duhul Sfant sa cizeleza in noi Chipul Domnului Isus.( 2 Corinteni 3:18)

Prin falsitate si fariseism, de fapt devenim imuni la Cuvantul lui Dumnezeu si nu mai implinim planul lui Dumnezeu cu noi. Prin aceasta are de suferit  Biseica si lucrarea lui Dumnezeu. Deasemenea lucrarea de misiune are de suferit, deoarece impactul Evangheliei este atenuat de trairea noastra, marturia personala are de suferit si de fapt are loc o distrugere a generatiilor care vin dupa noi.

Si in acest caz, solutia este pocainta, recunoasterea si marturisirea acestui pacat, inceperea unei vieti noi traite in sinceritate si in ascultare de Dumnezeu. Lepadarea de acest pacat ar ajuta la o relatie mai stransa intre noi credinciosii si la manifestarea dragostei lui Dumnezeu in mijlocul nostru. O astfel de atitudine ar avea un impact deosebit in lucrarea de misiune si in felul acesta vom creste spiritual si Dumnezeu isi va implini lucrarea cu fiecare din noi personal.

 

Haideti sa ne cercetam inaintea lui Dumnezeu si fiecare din noi sa indraznim  sa venim cu pocainta, sa ne recunoastem starea, scadentele din viata noastra si atunci cu siguranta viata noastra, viata Bisericii, va fi revitalizata. In acelasi timp ne vom schimba prioritatile noastre si va fi spre binele nostru, spre binele acestei omeniri flamande dupa Adevar  si dupa Eliberare. Dumnezeu doreste ca intr-o omenire cuprinsa de disperare, noi sa fim lumini, noi sa cucerim lumea si nu lumea sa ne cucereasca pe noi. Doresc ca indemnul apostolului Pavel sa fie un indemn si o realitate pentru fiecare din noi: “Si noi, dar, fiindca suntem inconjurati cu un nor asa de mare de martori, sa dam la o parte orice piedica si pacatul care ne infasoara asa de lesne si sa alergam cu staruinta in alergarea care ne sta inainte.” (Evrei 12:1)

Simion Ioanas