Ca pâine a Vieţii

“Ca pâine a Vieţii,
ca sânge al iertării,
ca jertfă curată,
am fost dăruit.
Iubirea eternă,
cu braţele-ntinse,
M-a dat tuturora.
Dar tu… M-ai primit?

Din ţară în ţară,
din poartă în poartă,
din inimi în inimi
am binevestit.
Şi-acum când e vremea
să-nchid uşa vieţii,
te-ntreb înc-o dată:
dar tu… M-ai primit?

Zadarnic vei bate
la poarta închisă,
când aspru în noapte
vei fi izgonit.
„Primeşte-mă Doamne!”
Striga-vei cu lacrimi.
Şi Eu voi răspunde:
„Dar tu… M-ai primit?””.

 

Vindecarea soacrei lui Petru

Isus S-a arătat în 1:21-28 ca eliberator al omului posedat de duhul necurat. El Şi-a arătat autoritatea Sa alungând duhul necurat din acel om şi astfel acesta a putut trăi o altă viaţă: una în supunere faţă de Domnul Isus Cristos, dar independentă de influenţa înrobitoare şi distructivă a duhurilor necurate. Aceasta este cu adevărat o viaţă binecuvântată.
Imediat după ce Isus a ieşit din sinagogă (era aceeaşi zi de sabat – v.21), el a fost invitat în casa lui Simon Petru şi a lui Andrei, fratele lui. Probabil, văzând în sinagogă eliberarea omului care fusese robit de duhul necurat, Petru s-a gândit imediat la nevoia din casa lui: soacra sa zăcea în pat din cauza frigurilor. Această boală în acea vreme putea fi mortală dacă nu era tratată corespunzător.

Iosif Trifa – CUM VEI MURI, AŞA VEI ÎNVIA

Praznicul Învierii ne aduce şi vestea de bucurie că vom învia din morţi. Că moartea şi-a
pierdut puterea. Că din moarte vom trece la viaţă. Dar în faţa acestei bucurii, Evanghelia ne spune vestea de îngrijorare că „unii vor învia spre viaţă, iar alţii spre osândă“ (Ioan 5, 29).
Adică, cum vei trăi, aşa vei muri. Şi cum vei muri, aşa vei învia. Dacă ai trăit o viaţă cuprinsă de grijile mântuirii, dacă ai trăit o viaţă de dragoste faţă de Domnul şi de cele sufleteşti, dacă ai trăit prin această lume suspinând după patria cerească, vei învia la viaţa cea veşnică. Dar dacă ai trăit o viaţă pentru lume, pentru plăcerile ei şi pentru cele trecătoare ale ei, vei învia spre osândă.
E doar şi firesc să fie aşa. Căci, cum spune Sundar Singh: treptat, treptat, omul ajunge încă din viaţa aceasta să stea în atingere cu raiul sau cu iadul, după cum îl îndeamnă deprinderile lui, cele bune sau cele rele. În viaţa omului, raiul sau iadul începe chiar aici pe pământ, după cum trăieşte el: pentru cele sufleteşti sau pentru cele lumeşti. În acest înţeles zicea şi Mântuitorul: Iată, împărăţia lui Dumnezeu (raiul) se află înlăuntrul vostru“ (Luca 17, 21).